Era o vreme cand mancam dimineata la birou cereale cu lapte. Era ritualul meu de dimineata de la birou. Evident ca nu ma pricepeam sa cumpar cereale bune si cumparam si eu ce vedeam prin reclame.
Intr-o zi mi-a cumparat ea anumite cereale si mi-a spus ca erau cele mai bune. Initial am vazut asta ca pe un moft intrucat nu am facut niciodata nazuri la mancare. Apoi le-am incercat. Avea dreptate. Erau cele mai bune. Aproape saptamanal se asigura ca mai am cereale la birou si ma intreba intruna daca mai am.
Le mancam cu o lingura normala, banala. Intr-o zi, a venit la mine la birou cu un mic cadou. Era o lingura. Si nu o lingura oarecare ci una foarte frumoasa pe care gravase “BMM”, O abreviere pe care nu o voi lamuri intrucat nu m-am ridicat la nivelul aceste abrevieri de prea multe ori.
Cerealele mancate dimineata la birou au fost doar o faza. A inceput cu prima punga cumparata de ea si s-a sfarsit cu ultima punga pe care mi-a adus-o. Dar lingura a ramas acolo si o folosesc de fiecare data cand imi comand mancare la birou. Si de fiecare data ma uit la acea abreviere si imi dau seama ca nu este deloc greu sa fiu asa cum scrie acolo.
Pana acum cateva saptamani, imi comandam de mancare la birou si doamna ingrijitoare se obisnuise cu ritualul meu. In fiecare dimineata gaseam lingura spalata si asezata frumos pe birou pe un servetel. Nu am mai comandat de mancare la birou de ceva timp dar in fiecare dimineata imi gasesc lingura stralucind pe un servetel nou.
Cred ca m-a vazut ca in fiecare dimineata cum intru in birou privesc spre acelasi loc, locul unde este asezata ea. Vreau ca primul lucru pe care il vad in fiecare dimineata in birou sa fie acea lingura si, inainte sa deschid calculatorul, sa imi plimb degetele peste acea gravura.