Si din acea zi am fost indragostit in fiecare zi. De aceeasi persoana…….
Vietii sa nu ii ceri, vietii asteapta-i! SI universul a hotarat sa imi aduca in cale o femeie minunata. Numele ei este Ada Costea.
Dupa prima intalnire in mai multi, am aflat ca a spus ca “Da, este un barbat bun!” Sunt convins ca toti ati trait macar o data emotia aceea care te face sa nu iti gasesti cuvintele, care iti gatuie vorbele. De Sf. Alexandru am mers la ea in fata casei pentru a-i da un buchet de flori. Atunci am aflat ca nu ii plac “boschetii”, adica florile. Dar de la mine le-a primit atunci si de cateva ori de atunci.
Ne-am plimbat in alta seara cu “Nemtoaica”, apoi cu “Neprietenosul”. Imi aduc aminte cum, in Neprietenos, tineam mana pe schimbatorul de viteze si imi tot faceam curaj sa ii iau mana ei in a mea. In cele din urma am facut-o si acele doua palme impreunate au fost de multe ori subiectul unor fotografii.
Dupa aproape doua luni am invitat-o la etapa de viteza in coasta de la Campulung. Rezervasem doua camere. Pe drum, cu ea in masina am aflat ca nu erau doua camere disponibile. Imi venea sa intru in pamant de rusine. I-am spus si s-a uitat cald la mine si mi-a zis ca este ok. Niciodata nu m-a crezut ca erau, de fapt, doua camere rezervate.
De nenumarate ori am descris relatia cu Ada ca fiind un bine despre care nici nu credeam ca exista. Si, Doamne, ce bun si bine era acel bine!
In cel mai mare impas al vietii mele, Ada a fost singura persoana din viata mea care a stat langa mine si m-a ajutat. Acest impas a inceput in 2014 si a durat pana prin 2017. Lumea mea se intorsese cu susul in jos. Aveam nevoie de energie pentru a respira, pentru a ma ridica din pat. Si Ada imi dadea aceasta energie in fiecare zi cu o placere, cu o consecventa si cu o rabdare aproape de neinteles. Fara, Ada, nu as fi existat azi, va jur!
Teama mea, uneori panica mea si lipsa mea de disponibilitate si-au cerut tributul si am gresit fata de Ada. Si nu de putine ori. Si nu pentru ca nu o iubeam ci pentru ca parca se rupsese tija de comanda dintre ce simteam sa fac si ce faceam de fapt. Ada merita mult mai mult decat i-am oferit eu. Daca ar fi sa pun in balanta ce a oferit fiecare celuilalt, partea ei de balanta s-ar umple in cateva secunde dar mi-ar lua mult timp sa gasesc ceva de pus si pe partea mea de balanta.
Si ea a gresit. Si nu o data. Insa majoritatea covarsitoare a greselilor ei au venit din pierderea sperantei ca voi redeveni cel din 2014. Si sa nu va imaginati ca nu a fost rabdatoare. Daca ar fi sa aleg cea mai insemnata calitate a ei ar fi rabdarea pe care a avut-o cu mine. Aceasta calitate poate fi depasita doar de frumosul pe care l-am primit de la ea cand eu ofeream mai nimic in schimb.
Am avut perioade in care am fost despartiti. De fiecare data pentru ca eu ma opuneam direct sau indirect unei evolutii normale si frumoase a relatiei noastre. De fiecare data mi-am dat seama ca ea este Ada mea. De fiecare data am alergat spre ea si am incercat, asa cum m-am priceput, sa fim iar. Si de fiecare data mi-am promis ca o sa ies din starea urata pentru ea, ca nu o sa mai las sa treaca o singura zi fara sa ii arat cat o iubesc. Si de fiecare data greseam din nou.
Am gasit-o intr-un cocon, am ajutat-o sa infloreasca si tot eu am bagat-o cu forta intr-un cocon, poate unul si mai urat si mai rezistent ca cel in care am gasit-o.
Chiar daca luna de luna uitam ca este iar 23 si aniversarea noastra, nu am uitat niciodata lucrurile frumoase intamplate intre noi. Si nici nu o sa le uit vreodata. Nu am sa uit cand dimineata eu ma trezeam devreme si mergeam in living si ea venea somnoroasa sa ma cheme inapoi in pat. Si adormeam din nou langa ea. Nu am sa uit niciodata cum ma astepta seara cu salata mea preferata si ma privea in timp ce mancam. Nu am sa uit niciodata emisiunile frumoase de la Fine Living, desi radeam de ele. Nu am sa uit niciodata calatoriile noastre. Poate nu au fost multe dar au fost tare frumoase. Nu am sa uit niciodata ca eram asezat langa masina visurilor mele undeva in California si ea imi facea poze. Nu am sa uit niciodata ca atunci cand nu venea cu mine la curse statea acasa cu emotii uitandu-se la timpii live. Nu am sa uit niciodata faptul ca tot ce isi dorea era sa o tin strans, strans in brate sis a nu ii dau drumul niciodata. Nu am sa uit nimic. Niciodata.
Majoritatea greselilor ei au fost generate de mine dar si pe acestea si pe celelalte le-am iertat si le-am uitat. La fel de bine insa, nu am sa uit niciodata greselile mele. Imi este rusine sa cer iertare pentru ele. Sper doar ca aceasta iertare sa vina. Candva.
Vreti lectii despre cum puteti pierde pe cineva care va iubeste mai mult decat pe el insusi? Sunt candidatul perfect pentru pozitia de profesor.
Da! Am format un cuplu cu Ada Costea si doar cu ea intre 2014 si 2018. Am fost iubit asa cum nu meritam si mai mult decat am sperat vreodata. Am trait binele.
Una din greselile mele a fost sa nu strig suficient de tare lumii cat de mult te iubesc. Asa cum ti-am spus, ai fost sau esti ultima mea sansa la iubire. Te iubesc enorm si as vrea sa imi petrec restul vietii cu tine. Sunt eu iar. Cel din 2014.
BTM