Am avantajul de a fi avut 14 ani in 1989. Eram suficient de mare incat sa imi fi dat seama cum era Romania inainte de 1989 si cum s-a schimbat de atunci.
Inainte de 1989, indiferent cati bani aveai puteai cumpara maxim jumatate de paine pentru fiecare membru al familiei. In rest, magazinele erau absolut goale si toti orasenii plecau la rudele de la tara in weekend pentru ceva de-ale gurii.
Portocalele existau doar de craciun care, de fapt, se numea Mos Gerila si venea odata cu Revelionul. Nici macar un roman nu stia ce inseamna fructul pasiunii sau rodiile.
Calatoriile in strainatate erau aproape inexistente si se intamplau in alte tari comuniste.
Transportul in comun nu exista. Iluminatul public nu exista. Electricitatea se intrerupea pana si in Bucuresti in fiecare seara. Toate filmele aveau 45 de minute la televizor si programul era de 2 ore in fiecare seara si poate una, doua in plus duminica. Si te uitai la televizor imbracat gros si invelit in plapuma pentru ca era aproape la fel de frig ca afara.
Daca vedeai marea o data pe an, cu bilet luat prin sindicat si stand 4-5 oameni intr-o camera de maxim 2, erai cel mai smecher din bloc.
Dulciurile si sucurile pentru copii erau aproape inexistente, in afara situatiei in care aveai pile la vreo Casa de Comenzi sau stiai pe cineva care calatorea prin strainatate cu munca. Jucariile pe care le puteai cumpara erau un pericol pentru sanatate, dincolo de faimosul Pacalici sau Tintar. Jucariile ti le construiai, de fapt. Las fel si jocurile. Jucam ascunselea, castel, frunza…eram creativi.
Masina nu puteai sa iti cumperi cand doreai. Parintii mei au asteptat 2 ani, pe o lista, pana acand au putut sa isi cumpere una.
Nu aveai unde sa iesi in oras. In Bucuresti, parintii mei ne scoteau in fiecare duminica la o cofetarie pe Calea Victoriei “Casata” pentru a manca versiunea romaneasca a profiteroles. Oriunde mergeai prin oras pe ploaie colectai kilograme de namol pe incaltari.
Librariile erau aproape goale in afara de carti propagandistice. Daca doreai sa citesti o carte buna imprumutai o carte de la biblioteca.
Nu puteai avea telefon fix acasa cand doreai tu si cel mai adesea, daca erai norocos, erai cuplat cu cativa vecini, cu care imparteai aceeasi linie telefonica.
La anumite facultati nu puteai ajunge daca nu aveai un dosar sanatos, adica o familie care sa nu se fi opus oranduirii….. Daca indrazneai sa zici ceva de cei care conduceau tara erai intemnitat, torturat, marginalizat sau, in multe cazuri, ucis.
Cu toate acestea, am avut parte de profesori incredibil de bine pregatiti care se dedicau elevilor. Scoala era un factor de educatie si de transmiterea a valorilor catre copii. Competitiile, olimpiadele erau foarte grele si cerneau valorile. Am avut parte de prieteni frumosi si am amintiri multe si frumoase. Am avut o copilarie pe care nu as schimba-o pentru nimic in lume. Oamenii erau valorosi, se ajutau intre ei si sfinteau locul in care traiau.
Cititi ce am scris mai sus cand sorbiti o cafea excelenta intr-o cafenea eleganta sau cand va mai odihniti din alergatura dupa cadouri de Craciun si nu va hotarati daca sa luati ceva ghete de le Timberland sau Humanic. Cand ati vrea sa cumparati ceva de la Zara dar este Craciunul si parca ar merge ceva mai fancy. Cititi in aeroport asteptand sa mergeti la ski in Austria sau pe o plaja tropicala. Cititi pe ecranul mare al telefonului vostru mobil cu un numar ce va apartine doar voua. Cititi cand asteptati sa vi se spele masina voastra noua cu scaune incalzite si 100 de posturi de radio. Cititi cand sunteti in fata raftului de paine si nu stiti daca sa cumparati paine neagra, de secara sau integrala cu seminte. Cititi cand v-ati trezit dimineata si hotarati pe loc sa plecati la munte pentru some fresh powder ski si nu trebuie sa fi stat 2 zile intregi la coada la benzina sau sa vedeti daca numarul de inmatriculare este cu sot sau fara sot. Cititi cand nu stiti daca sa va trimiteti copilul la o gradinita de stat sau una privata.
Cand vi se mai face sila de Romania de azi si vreti sa plecati unde vedeti cu ochii, daca ati uitat cum era inainte de 1989, aduceti-va aminte! Daca nu ati trait atunci, vorbiti cu cineva care a trait! Ei nu puteau pleca dar au ales sa faca rai din ce aveau.
Nu de tara trebuie sa vi se faca sila! Nu sa va plangeti de cat de oribila este viata in Romania! Ci sa spuneti raspicat ca va este sila de multi oameni pe care ii vedeti in fiecare zi in jurul vostru. Si atunci, incercati sa ii schimbati, daca nu ati ajuns deja asemeni lor…….
Si, daca mai este o urma de patriotism in voi si tot ati postat poze de la revolutie sau ati dat like uneia, mai bine stati aici si cinstiti-va tara si pe cei care au ales sa nu mai fie pentru ca voi sa puteti avea toate lucrurile pe care de fapt nu le vedeti si le considerati prea putin.