… si nu pentru ca nu ar exista oameni vizionari, destepti, inteligenti, curajosi. Nu! Motivele sunt cu totul altele. In general se intampla cam asa:
Un om sau un grup mic de oameni au o idee. Ideea este una foarte buna, daca nu geniala. Si exact aici se termina partea buna. Fiecare pas de acum inainte este unul facut spre un esec inevitabil. De ce? Pai e simplu. De indata ce idea a fost creionata, urmatorul gand este: cum sa facem bani multi din asta?
Si incep puna in aplicare idea. Nu este nici o surpriza ca ideea incepe sa prinda si, pentru ca este una foarte buna, atrage acei early adapters, conditie sine qua non a fiecarei intreprinderi. Succesul initial duce insa si la incetarea inovarii, imbunatatirii ideii, produsului, serviciului. Oricum, insuficient.
Deci avem o idee, un produs sau serviciu si un succes initial. De aici, Seful devine General Manager, responsabilul cu clientii devine Customer Care Manager, operatoarea telefonului devine Call Center Manager, omul de la dezvoltare devine Strategic Development Manager, soferul devine Logistics Manager si femeia de serviciu devine Facility Manager. Iar in intreprindere sunt exact 6 oameni. Pardon…. In Companie!
Si pentru ca asa se poarta, multe lucruri sunt subcontractate catre alte companii care sunt fericite sa ia banii si ce livreaza in schimb nu are nimic de-a face cu ideea initiala, cu pasiunea initiatorilor ci se incadreaza in acele tipare folosite de acei subcontractori pentru toti clientii lor.
Cand pot, initiatorii se apuca sa angajeze oameni. De unde? Pai din domeniul in care functioneaza ideea lor dar din companii mult mai mari. Si vin duduile si nenii astia cu proceduri si procese, dar mai ales cu stereotipuri de corporatie care apasa si mai mult viata ideii initiale.
Crestere, crestere, crestere. A calitatii? NU! Sa avem mai multi clienti. Din ce in ce mai multi. Sa avem acoperire geografica mai mare. Si in birouri incepe sa apara harta Romaniei cu judetele delimitate frumos si colorate in verde cele in care exista prezenta deja si cu galben cele din faza urmatoare. Cine populeaza birourile noi? Pai cei care au fost de la inceput in intreprindere. Ei se disperseaza in tara si incep sa conduca birouri locale. Stiu ei sa faca asta? Nu! Dar e de-al nostru! Si, eventual, bunicii lui sunt de acolo. Deci cunosc zona.
In continuare, nimeni nu simte pericolul. Toate sunt bune si frumoase. Eventual, directorul financiar, aka Senior Finance Manager, mai zice din cand in cand ca trebuie sa creeze diverse provizioane de risc. Care provizioane? De ce provizioane? Ne merge bine. Ne extindem!!!!! Si SFM-ul tace ca ia un salariu si cand nu o mai merge se duce in alta companie. Ca la ce lipsa de forta de munca e in tara…. gaseste repede.
Acei early adapters au disparut de mult. Pentru ca ideea nu a evoluat. Produsul nu s-a imbunatatit in mod sensibil. Dupa ei au disparut si o parte din clientii fideli. In mare, din acelasi motiv. Dar exista clientii noi in zonele noi. Asa ca impactul este neglijat. Si, pe nesimtite, compania este o constructie perfecta, cu procese, meeting-uri, manageri si ierahii dar care a uitat de ce a luat fiinta, pe altarul "doar al profitului", "doar al cresterii".
Desi nu a inceput ca o corporatie, a ajuns sa fie una. Si nu este nimic in neregula cu corporatiile. Dar eu vorbesc aici de idei carora le sta bine in atmosfera IMM-urilor si care mor in corporatii.
Totul pleaca de la oameni. Oamenii pot avea idei geniale dar refuza sa recunoasca faptul ca habar nu au sa le implementeze. Deh, vanitatea este pacatul preferat al diavolului. Si se inconjoara de oameni care nu cred in acea idee dar sunt in stare ca, pentru o vreme sa faca ceva cu care au fost obisnuiti in alte locuri pe unde au mai fost. Oameni care mai aduc cu ei si placerea galcevilor interne si ale barfelor intra-corporatiste. (dar acesta este un subiect pentru o alta scriere)
Dincolo de idee, trebuie sa fii toba de carte si de experienta pentru a reusi intr-o afacere. Dar si sa atragi langa tine oameni care cred cu adevarat in acea idee. Nu mercenari. Nu furnizori seci.
Oamenii cumpara nu ce faci ci de ce o faci. Si daca ideea a disparut undeva pe birourile prafuite ale primului sediu (intre timp schimbat pentru ca nu avea prestanta), progresul este, de fapt, o intamplare. Dar esecul in viitorul mai apropiat sau mai indepartat este o certitudine. Banii si dezvoltarea sunt o consecinta a imbunatatirii ideii si nu scopul in sine.
Nu se preda la scoala dar orice om cu o idee geniala ar trebui sa citeasca Lean startup – Eric Ries. Asta inainte de a face orice altceva pentru implementarea ideii.
Pasi marunti dar sanatosi, dragilor. Tineti minte ca nu Exit-ul banos este urmarea fireasca a unei intreprinderi ci poate fi o solutie la un moment dat. Dar numai daca ce lasati in urma este sanatos.
Asadar, inca nu am vazut pe nimeni care sa para a fi primul Steve Jobs al Romaniei. Am vazut doar firmulite care traiesc prin servicii conexe oferite unor firme mari.
PS Nu am sa merg niciodata intr-un restaurant unde chemi chelnerul si vine Customer Order Taking Supervisor, interfata dintre omul flamand si bucatarul George, pardon... Chef Horhe......
PS2 Da, sunt multe firme romanesti mari. Din pacate, in comert si pe alocuri in servicii, cam toate conduse ca afaceri de familie, insa. De teama pierderii ideii....sau a controlului....