Inainte de etapa din Spania a campionatului mondial de raliuri erau trei tabere: una alaturi de T. Neuville, una alaturi de S. Ogier si una alaturi de O. Tanak. Toti trei aveau sanse sa castige titlul din acest an. Mai era o tabara. Una care se bucura ca S. Loeb, campion de 9 ori, retras de 6 ani mai participa la o etapa de mondial.
Tanak, un pilot incantator, face o pana de cauciuc si termina pe 7 pierzand orice sansa la titlu. Ogier conduce clinic si rapid si termina pe doi micsorand distanta fata de Neuville, liderul clasamentului, care a condus crispat si fara nici o urma de bucurie. Sta cu fundul strans sperand sa piarda cat mai putin fata de Ogier si sa mai aiba destule puncte in fata acestuia dupa Australia pentru a iesi campion mondial.
Cam asa se vede prin prisma cui vrea sa castige tinicheaua la sfarsitul anului. Si totusi…..
Acest raliu a avut de toate: ploaie, sorare, afalt ud, asfalt uscat, macadam. Dar, cel mai important, a avut un echipaj, fara miza la sfarsit de an, care s-a bucurat de fiecare kilometru al raliului si care a castigat. La sfarsit, toti cei incrancenati in lupta pentru titlu au parut asa de mici in fata pensionarului Loeb care nu mai concurase pe ploaie de sase ani.
O introducere cam lunga dar necesara pentru a spune ca noi, cei de pe margine, fara a avea o implicare directa, fara a fi afectati in vreun fel de rezultatul unei competitii sportive suntem partinitori, speram ca “al nostru” sa castige si cand nu merita si trebuie sa recunoastem ca uneori speram ca “al lor” sa pateasca ceva. Orbiti de patima pentru una din echipe, uitam sa admiram spectacolul si suntem tristi cand “ai nostri” pierd desi, poate, am fost martorii celui mai frumos meci, etapa, eveniment, etc.
De cand ma stiu am tinut cu Ferrari. Nu imi placeau Schumacher, Vettel, Raikonnen, Alonso pentru ca nu pilotau pentru Ferrari. Dar toti au ajuns si la Ferrari si in ziua in care s-a anuntat eu m-am vazut in fata unei mari dileme: Nu imi place Vettel dar a ajuns la Ferrari. Eu ce fac acum?
Exemplele sunt numeroase, din toate ramurile sportului si nu numai din sport. De cand suntem pe acest pamant, din motive diverse si uneori greu de explicat, ne impartim in tabere, adoptam atitudinea “noi suntem buni iar ceilalti sunt rai”, si impingem limitele regulilor si ale moralei pentru o tinichea care spune, ca intr-o anume zi, in anume conditii am fost mai buni ca ceilalti.
Si, din cand in cand, apare cate un om care rastoarna tot si ne arata ca scopul nu este tinicheaua ci bucuria mare de a face ce iti place. Si daca tot ce faci faci cu pasiune si bucurie apar si rezultatele. Dar cand scopul principal sunt rezultatele, traim pentru o singura zi, aceea de la sfarsitul competitiei si uitam sa traim si sa ne bucuram de fiecare zi in parte.