Instinctul primordial de supravietuire, in sens foarte larg, nu poate fi observat mai limpede ca dimineata in traficul bucurestean. Dimineata se duce o batalie pentru fiecare metru de asfalt. Si eu stau si ma amuz la diversele atitudini care mai de care mai bizare.
Fiecare semnalizare de schimbare a benzii este insotita de un “tu-ti mortii ma-tii!” din masina care este rugata sa te lase sa te incadrezi pe banda sa. De ce? Pai o masina are o lungime de patru metri si daca ii lasi loc sa intre in fata ta ai pierdut deja patru metri esentiali pemntru a prinde urmatorul semafor pe verde, sau pe sangeriu dupa cum veti vedea mai jos.
Se mai intampla un fenomen foarte ciudat. Atunci cand cineva blocheaza intersectia si se pune verde pe directia perpendiculara, gatul acelui cineva este blocat si impiedica intoarcearea capului pentru a cere scuze. Nu numai gatul dar si ochii sunt fixati pe privirea inainte. Saracul om se straduieste din rasputeri sa intoarca privirea spre tine sa iti spuna ca ii pare rau ca a blocat toata intersectia. Dar nu poate. Este imobilizat.
Sensul giratoriu este un loc foarte hazliu. Daca esti in sensul giratoriu totdeauna se gaseste unul care abia intra in acest sens giratoriu si care gandeste: Stiu ca ai prioritate! Stiu ca a trebuit sa franezi sa ma lasi sa trec eu. Dar uite ca accelerez. Nu esti multumit? Tu-ti mortii ma-tii!
Si daca tot am ajuns la prioritate, cred ca cel mai des intalnit fenomen de lupta pentru un metru de aslfalt este trecerea pe culoarea sangerie a semaforului. Culoarea sangerie este atunci cand semaforul arata rosu deja dar retina ta inca retine culoarea galbena. Culorile se amesteca si se naste acest sangeriu. Am vazut politisti in intersectii care sunt martorii unor astfel de treceri pe sangeriu si tot ce fac este sa isi lase mainile sa le cada pe langa corp si sa strige dupa acea masina: Tu-ti mortii ma-tii!
Este imposibil sa asisti la mecanismul fermoarului si sa nu te bufneasca rasul. Si aici se instaleaza paralizia gatului si blocarea privirii inainte. M-am uitat insistent la o domnisoara sa vad daca ma lasa sa intru ca “era randul meu sa intru in fermoar”. Privirea fixa inainte si gandurile incalcite. M-am hotarat sa fortez intrarea. A fost nevoita sa intoarca privirea si am citit pe buzele ei proaspat rujate cu un semafor inainte: Tu-ti mortii ma-tii!
Adesea vezi pe unii care schimba benzile mai des decat inspira sau expira. Le vezi incrancenarea si ambitia. Si apoi ajungi langa ei la semafor. Se uita la tine si din priviri te intreaba: Cum mortii ma-tii ai ajuns langa mine?
Ce naiba se intampla pe banda intai de toti se feresc de ea? Eu merg aproape exclusiv pe ea si las multe masini in urma pe banda a doua. Ma simt privilegiat. E ca si cum banda intai este facuta numai pentru cei alesi. Altfel nu inteleg privirile dusmanoase ale celor incapatanati sa ramana pe banda a doua.
Si ca si cum asta nu ar fi destul, primaria a pus la cale cateva lucruri diabolice. Daca doua benzi fac la stanga, dupa intersectie e doar o banda. Daca dupa intersectie sunt doua benzi, acestea nu sunt marcate. Si chiar daca sunt doua benzi si sunt marcate, invariabil este un autobuz oprit in statie. Cred ca cei de la monitorizarea circulatiei stau la pupitru si se distreaza mai mult ca la circ privind imaginile de pe monitoare. Mi-i imaginez mergand la o bere dupa program si unul zice: “Camera 23, ora 8 dimineata.” Si toti izbucnesc intr-un ras galagios.
Am recitit regulamentul de circulatie pe drumurile publice recent. Credeam ca s-a modificat ceva si semnalizarea cu avariile te scuteste de orice contraventie. Poti opri oriunde, poti parca oriunde. Atat timp cat ai avariile pornite esti indreptatit sa spui: Te-n mortii ma-tii! Am avariile pornite? Da. Si atunci de ce claxonezi?
Poate toti avem nevoie de o cafea dimineata pentru a face ochi dar majoritatea dintre noi au nevoie de un Xanax cand ajung la birou. Eu nu. Eu doar ma minunez. In cel mai bun caz, conducand ca un dement, periculos, neregulamentar castigi 5 minute. Eu castig 5 minute de amuzament in trafic.
Hai sa va mearga “darmarajul” la semafor!