Stiu ca multi nu o sa inteleaga ce naiba vreau scriind aceste randuri. Este greu sa vorbesti de suflet in universul sufocat de un materialism vulgar. Cand doi romani se intalnesc in strainatate, prima intrebare este „cat castigi?” Niciodata nu se intreaba „ce visezi?”, „ce te indeamna sa te trezesti dimineata?”, „ce cauti in ziua de maine?”.
Tot sistemul construit cu migala in jurul nostru este proiectat sa ne fie din ce in ce mai greu sa visam si din ce in ce mai usor sa tanjim dupa o alta masina, o alta casa, o alta femeie, un alt telefon. Tentatiile sunt foarte mari si este mai usor sa cauti multumire in lucruri decat sa privesti in interiorul tau si sa exclami: “Doamne, cine sunt eu? Unde imi este sufletul? Ce imi doresc eu, de fapt si ce fac pentru asta?”.
Prea des ne privim prin ochii altora si ne masuram succesul sau fericirea in functie de privirile admirative, sau cel mai adesea, invidioase ale celor din jurul nostru. La randul lor, ei se simt usurati sa te eticheteze si folosesc ce le vine la indemana. Eu sunt, probabil, “ala arogant cu masini clasice” sau “ala cu Alfa clasica de la curse” sau “ala care totdeauna are ceva de spus”. La randul meu, am fost superficial in a judeca anumiti oameni si uneori am, gresit.
In era digitala, intalnim din ce in ce mai multi oameni dar cunoastem din ce in ce mai putini. Calculul este simplu: aceeasi durata a timpului o folosim pentru a cunoaste mai multi oameni si, inevitabil, ii cunoastem din ce in ce mai putin. La fel se intampla cu adevarul. Suntem bombardati cu informatii si timpul alocat atribuirii calitatatii de adevar sau fals este din ce in ce mai scurt. Si atunci alegem grabit extremele. Informatia este “sigur falsa” sau “sigur adevarata”, dupa cum ne este convenabil.
Pot continua trecand in revista toate valorile pe care ar trebui, cel putin in teorie, sa le urmam. De ce sa fii harnic si sa castigi bani cinstit cand toata lumea in jurul tau are “combinatii”? De ce sa ai rabdare si sa acumulezi cunostinte pentru dezvoltarea ta substantiala cand iti poti cumpara ultima masina, blana, telefon, pantofi, tricou si vei primi reactie magulitoare sau de invidie aproape imediat? De ce sa pierzi timp spunand adevarul cand mai bine indrugi o minciuna si vezi tu mai tarziu ce se intampla? De ce sa muncesti mult pentru o bucurie care poate sa nu apara niciodata cand poti trisa si avea un castig imediat, chiar daca dezgolit de insemnatate si efemer?
In centrul societatii se afla fiecare dintre noi si suma unor “noi” veritabili va duce inevitabil la o societate din care vom fi mandri sa facem parte.
Fiecare dintre noi trebuie sa facem ceea ce aproape nimeni din jurul nostru nu mai face: sa recunoastem, sa respectam si sa traim dupa acele valori care nu sunt doar vorbe goale ci tin de esenta unei vieti care sa insemne ceva…..
Pentru cei care au ajuns la sfarsitul textului si nu au inteles nimic, mai cititi-l o data…. Si inca o data ….. si inca o data. Si daca tot nu prea intelegeti ce scrie mai sus, atunci retineti macar atat: “tate, cur, pizda, bani, cabrio, vuiton, faima, nu e chiar tot…..”