Ferrari 308 GTB: mai mult decât o mașină, o experiență

January 11, 2016

 

 

Dacă ești bărbat și iubești mașinile, iar pe la mijlocul anilor ‘70 erai la vârsta la care încă îți mai permiteai să visezi, atunci sigur ai avut cel puțin un poster cu un grand tourer întins, cu grijă, pe peretele camerei tale. Dacă până aici scenariul este corect, atunci plusăm și punem rămășag că acel grand tourer era un Ferrari. Dar un orice Ferrari. Trebuie să fi fost un model special, suficient de puternic pentru a participa la raliuri, îndeajuns de prietenos pentru a putea fi condus pe șosea și, evident, suficient de frumos pentru a suci mințile celor pe lângă care galopa. Cu alte cuvinte, sunt șanse foarte mari să vorbim despre un Ferrari 308. O mașină de legendă, care avea să stabilească standardele de frumusețe și forță ale mărcii pentru decenii bune. 

 

Ferrari 308 GTB, adică Gran Turismo Berlinetta, a fost lansat în anul 1975, la Salonul Auto de la Paris și a reprezentat marele pas pe care constructorul italian îl făcea după Dino 246, mașină descrisă, iniţial, ca fiind „aproape un Ferrari” și care și-a propus să se dueleze cu Porsche 911. Modelul 308 este creația lui Leonardo Fioravanti, de la Pinifarina, omul care fusese responsabil nu doar pentru îndrăznețul Dino, ci și pentru alte reputate modele Ferrari: Daytona și Berlinetta Boxer. De construcție s-au ocupat, cine altcineva decât, Carrozerria Scaglietti. La momentul respectiv, relația Ferrari cu celebrul carosier italian devenise deja tradiție. Până la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, Scaglietti carosase mai multe şasiuri Ferrari, cu precădere pentru modele de curse.

 

Deși venea în continuarea lui Dino, 308 GTB a fost gândit special ca o antiteză la acesta; o mașină cu linii radicale, solide și colțuri agresive. Inițial, caroseria a fost realizată aproape integral din fibră de sticlă, mulți susținând că Ferrari a optat pentru această soluție din nevoia și dorința de a grăbi procesul de fabricație. Precedentul Dino 308 GT4 nu fusese tocmai un mare succes de piață, iar avansul luat de competitori precum Porsche, Maserati, Lamborghini și Lotus începuse să se facă simțit. Din 1977 se renunță, însă, la această soluție, optându-se pentru clasicul oțel. Chiar și cu prețul a 150 kg în plus față de versiunea precedentă.

 

Deși radical diferit ca aspect exterior, mecanica de pe 308 avea multe în comun cu Dino. Ambele aveau la bază un șasiu tubular, un ampatament de 2,33m și suspensii independente cu două brațe. Motorul V8 era un model DOCH cu 4 carburatoare Webberm. În anul 1980, Ferrari 308 GTB primește o unitate de injecție Bosch K-Jetronic, devenind 308 GTBi. Se reduc, într-adevăr, emisiile, însă puterea motorului scade, și ea, de la 240 HP la 214 HP. Doi ani mai târziu, este prezentat la Salonul Auto de la Geneva modelul 308 GTB/GTS Quattrovalvole; un model dotat cu o un motor, evident, mai puternic, însă nu foarte diferit, ca design, față de modelele precedente.

 

De-a lungul celor zece ani cât a fost produs Ferrari 308, nu mai puțin de 21.679 exemplare au ieșit pe poarta fabricii din Maranello, devenind modelul Ferrari cu cea mai mare producție. Prețurile au variat de la 28.500$, pentru modelul 308 GTB, până la 60.000$ pentru modelul 208 GTS Qv.

 

Dincolo de schimbările și îmbunătățirile succesive pe care Ferrari i le-a adus lui 308, mai există o poveste care s-a petrecut în liniște și pe care o cunosc doar adevărații pasionați. Este povestea de raliu a modelului Ferrari 308. Totul a început când Daniel Marin, directorul de vânzări al lui Charles Pozzi, agentul francez al mărcii Ferrari, are o discuție cu pilotul Jean-Claude Andruet care lansează ideea că 308 ar putea câștiga Raliul de la Monte Carlo. Lui Marin îi surâde perspectiva, așa că pornește către Maranello pentru a discuta cu Enzo Ferrari, personal. Aceasta îl direcționează, însă, către Michelotto Automobili, celebri în epocă pentru proiectul Lancia Stratos. Deși ocupați cu producerea modelelor din propria linie de racing, Ferrari îi sprijină necondiționat pe cei de la Michelotto. Așa se face că la finele anilor ‘70 este lansat Ferrari 398 GTB GR 4, un prototip cu seria de șasiu #20951. Modelul de raliu profită de motorul central al lui 308 și de suspensia independentă cu două brațe. Motorul Tipo F106 V8 este, însă, considerabil îmbunătățit, primind un sistem de injecție Kugelfischer și pistoane de compresie sporită (rată de compresie 10,5:1) capabile să producă 315 HP. Deasemenea, motorul este echipat cu un sistem de ungere cu carter uscat, cu un rezervor de ulei de 8 L și cu o chiuloasă ultra uşoară din aluminiu. Caroseria a fost și ea ajustată pentru a se potrivi cu dimensiunea cauciucurilor 5-Spoke Campagnolo; pentru reducerea greutății, anumite părți au fost realizate din fibră de sticlă, iar altele din fibră sintetică Kevlar.

 

 

Cu această configurație, Ferrari 308 GR 4 dă lovitura. A câștigat peste treizeci de raliuri; primul, în 1979, la Rallye del Monza. Andreut însuși conduce mașina către victorii consecutive, în Catalunia, în Spania, la Targa Florio, în Italia, precum și în cadrul Tour De France. O altă poveste de succes marca Ferrari; o poveste care confirmă versatilitatea și puterea fără de egal a unei mașini care nu este doar un automobil, ci o experiență în sine.

Please reload

Classic Logo 2012.jpg