Lancia Astura: farmecul discret al aristocrației

 

Cu mult înainte ca noțiunea de Gran Turismo sau Grand Tourer să se nască, a existat o mașină care a anticipat toate caracteristicile unui GT adevărat, reunind sub aceeași caroserie luxul și performanța. Și nu e deloc o întâmplare recentă, căci povestea s-a derulat demult, în zorii anilor ‘30. Iar protagonista nu este, cum poate mulți s-ar aștepta, nici o Lamborghini, nici o Maseratti, nici o Aston Martin, ci o Lancia. Mai precis, Lancia Astura.

Inițial gândită de torinezi pentru a o înlocui pe Lambda, Astura a devenit, din primul moment, un simbol al aristocrației. Până și numele părea predestinat, el făcând apel la Torre Astura, o limbă de pământ pe coasta de vest a Italiei, în imediata vecinătate a Romei, loc pe care arheologii îl asociază cu una dintre zonele preferate ale aristocrației romane.

Astura a fost produsă între anii 1931 – 1939, în patru serii: 1931 – 1932 (I), 1932 – 1933 (II), 1933 – 1937 (III) și 1937 – 1939 (IV). Primele două serii erau dotate cu un motor V8, de 2,6 L, capabil de 72 CP, în vreme de seriile III și IV dispuneau de un motor cu o capacitate de 3 L, capabil de 82 CP.

Noutatea absolută pe care o aduce, însă, Astura este un sistem de amortizare a vibrațiilor produse de motor, care nu transmitea în caroserie nici măcar cel mai mic zgâlțâit. În anul 1934 este introdus sistemul de frânare hidraulică, iar cumpărătorii aveau posibilitatea de a alege între versiunea cu șasiu lung și versiunea cu șasiu scurt. Seria a patra a fost concepută pe un șasiu platformă, cu ampatament exclusiv lung, pe care Lancia a montat unele dintre cele mai monumentale caroserii din epocă. Modelele din cea de-a patra serie dispuneau, totodată, de un sistem de capotare electric și de un sistem Bijur, de ungere automată.

Eleganța, distincția și confortul pe care îl asigura au făcut ca Astura să devină rapid mașina fetiș a înalților demnitari din peninsulă, mulți dintre aceștia optând pentru modele carosate de Boneschi și Pininfarina. Există chiar câteva exemplare, denumite sugestiv „Astura Ministeriale”, pe care Benito Mussolini le-a comandat personal, în anul 1938, fie pentru a le oferi cadou celor mai puternici oameni ai celui de-al Treilea Reich, fie pentru a fi folosite la parade și festivități de stat. Un astfel de exemplar, „Torpedo Ministeriale”, restaurat chiar de către Pininfarina a fost scos la licitație, în anul 2007, cu un preț de pornire estimat între  290.000 € - 436.000 €. Un alt exemplar Astura a fost vândut de celebra casă de licitații Bonhams, în anul 2007, pentru suma de 667.000 €. Modelul, fabricat în anul 1938, face parte dintr-o serie extrem de mică, carosată de Boneschi.

 

 

Cu toate că atuurile sale au fost, în mod cert, eleganța și distincția, oamenii de la Lancia au ținut morțiș să demonstreze că Astura poate fi și competitivă. Au conceput, așadar, câteva exemplare, special pentru competițiile de viteză. Așa se face că în anul 1934, cu Carlo Pintacuda și Mario Nardilii la volan, Astura obține un decent loc 10 la Mille Miglia, iar câteva luni mai târziu va ieși învingătoare în cadrul Giro Automobilistico d’Italia - Coppa d’Oro del Littorio; o cursă infernală, de 6.000 km, parcurși în trei etape. Imediat după Război, o Astura ediție specială, cu o caroserie de tip spyder și cu un motor V8, de 3,5 L, pilotată de Franco Cortese, obține două victorii, la Circuito di Modena și Luino.

Chiar dacă anii săi de glorie s-au suprapus peste cei care anunțau cel de-al doilea Război Mondial, Lancia Astura a rămas în imaginarul colectiv un simbol al distincţiei, croit cu mare fidelitate, pe motoul constructorului torinez: „eleganță în mișcare”.​

Please reload

Classic Logo 2012.jpg