Acum in jur de 30 de ani se nastea o noua minune a lumii. Bogdan. Se nastea intr-o familie unde tatal sau muncea foarte mult si invartea foarte multe. Mama lui, cel mai probabil, a stat acasa sa creasca odrasla familiei.
Poate singura “calitate” reala a lui Bogdan a fost faptul ca tatal sau avea bani. La scoala avea hainele cele mai smechere, ghiozdanul cel mai de fite si alocatia zilnica din buzunar il facea sa se simta ca si cum zambetele zeilor sunt indreptate numai asupra sa.
Din primii ani de viata, Bogdan a dezvoltat toate acele “calitati” ce aveau sa il ajute in viata de adult: aroganta, rautatea, ipocrizia. Lipsa celor sapte ani de acasa nu poti sa i-o imputi lui, saracu’. Nu este vina lui ca singurul scop in viata al mamei lui era chiar el, odrasla rasfatata. Tatal sau compensa lipsa timpului petrecut cu odrasla prin cadouri scumpe. Orice isi dorea odrasla se cumpara. Doar odrasla era dovada vie a succesului sau in afaceri. Cand s-a trezit tatal sau sa il altoiasca pentru prima data era cam prea tarziu.
Nimeni nu s-a preocupat cu adevarat de educatia lu’ Bogdan. Doar tezele, premiile, examenele, admiterile se puteau cumpara. Si avea balta peste. Asa ca, pe langa calitatile de mai sus, Bogdan al noostru a mai dobandit una: prostia.
In orice societate normala, asemenea calitati te fac sa ajungi un proscris. Dar odrasla a dat dovada de un mare noroc. Traieste in Romania. Asa ca inca de mic a fost inconjurat de copii care vroiau sa puna mana un pic pe masinuta aia frumoasa, sa se dea o tura cu bicicleta stralucitoare. In adolescenta, trebuia sa plateasca cineva bautura. Asa ca ceilalti l-au acceptat in grupul lor. Ba chiar l-au lasat in pace sa creada ca el este seful. Si cum poti sa faci pe cineva sa creada ca el e gaura de la gogoasa altfel decat sa razi tamp la glumele lui.
Deci, baiatu’ nostru era arogant, ipocrit, prost, rau, lipsit de educatie dar “adulat” de unii. Evident ca dupa ce interesul fata de el se consuma, “prietenii” il paraseau unul cate unul. Dar Bogdan al nostru le gasea repede inlocuitori.
Din pacate, in viata sa de adult, Bogdan nu a invatat un lucru simplu: Mai bine taci si doar lasi impresia ca esti prost decat sa deschizi gura si sa inlaturi orice dubiu.
Problema reala este ca Bogdan al nostru crede ca poate sa deschida gura doar pentru ca “are”. Nu prentru ca stie. Si, spre fericirea sa, nimeni nu prea are timp de pierdut sa il educe acum.
Nici eu nu am timp, dar aveam de “omorat” 10 minute si m-am gandit sa scriu ceva.
Respectati-va principiile si actionati in consecinta!
PS Numele de Bogdan este unul absolut intamplator. Inlocuiti-l voi cu numele celor pe care ii cunoasteti si seamana cu Bogdan.