“În timpul războiului am avut şansa să conduc un Volkswagen decapotabil, cu 50 de cai putere. Mi-am propus, atunci, să construiesc o maşină care să fie mai uşoară, dar să aibă tot 50 de cai putere. Ar fi cu adevărat SPORT”, spunea Ferdinand “Ferry” Porsche într-un interviu pentru revista CAR.
Moştenise numele tatălui său (vizionarul care în anii ’30-’40 fondase una dintre cele mai apreciate firme de design din lume) şi pasiunea lui nebunească pentru maşini. Ca într-un clişeu hollywoodian, Ferry şi tatăl Porsche împărtăşeau un vis comun, unul pe care junele l-a primit ca pe un ritual de iniţiere “in the big boys world”. Prima maşină de serie a viitorului gigant de lux.
Nu-l aplaudaţi, încă, pe Porsche cel Viteaz. Merele de aur îi fuseseră puse pe tavă de “cel bătrân”. Timpul petrecut de Ferdinand într-o închisoare franceză, pentru imprudenţa de a-şi fi lăsat geniul ingineresc la îndemâna naziştilor, a fost suficient pentru un plan detaliat al viitoarei maşini. Ferry trebuia doar să lustruiască ideea şi să o servească poporului.
Cu parfum de aluminiu lucrat manual, pe 8 iunie 1948 primul Porsche 356 a fost omologat în Austria şi a făcut prima “victimă”. Un concurs local din Innsbruck. Iuhuuu! Şi ce dacă? Doar entuaziaştii care practicau aruncatul cu privirea în curţile inovaţiei s-au arătat interesaţi de model. Şi poate că am exagerat când am zis producţie de serie. Doar 50 de exemplare au ieşit din mâinile inginerilor austrieci în primii doi ani.
Cine ştie, poate Mercur era retrograd. Cert este că la jumătatea secolului, planetele s-au aliniat pentru Ferry Porsche. La începutul anilor ’50, modelul 356 îşi câştigase un binemeritat loc în sufletele pasionaţilor din Europa şi de peste Atlantic. Bine…fie….poate că şi câştigarea cursei Le Mans în 1951 i-a dat un şut în portbagaj către succes.
Oricum, între timp, Ferry cel Viteaz devenise Ferry cel Inţelept. Porsche 356 era cu adevărat din ce în ce mai bun şi mai revoluţionar, introducând în premieră mondială transmisia sincronă. (Între noi fie vorba, constructorii zilelor noastre ar putea să-i urmeze exemplul în loc să se prezinte anual la saloanele auto cu modificări estetice superficiale care nu merită drumul până la Geneva sau Detroit.)
Unul dintre cele mai vânate modele în prezent este 356 Speedster. O decapotabilă lansată în 1954 la recomandarea singurului importator Porsche din Statele Unite. Max Hoffman a venit cu ideea unei maşini mai ieftine, cu un aspect “spartan” care să ia cu asalt piaţa americană ca la Termopile. Şi s-a întâmplat.
Parbrizul înclinat, acoperişul pliabil minimalist şi scaunele individuale au transformat Porche 356 într-un “must have” râvnit de bărbaţi mai ceva ca o poşetă Louis Vuitton aruncată gratuit într-o mare de femei. Doar că, în loc de o plimbare snoabă pe Dorobanţi în miez de noapte, bărbaţii cu bani de altă dată agăţau “chicks” pe Rodeo Drive în Sudul Californiei. Parcă bate altfel vântul în plete pe pontonul din Santa Monica.
În 1955, motorul 1500 GS Tip 547 Carrera dezvoltat special pentru curse şi-a găsit, adaptat, locul şi în producţia de serie. Ia naştre, astfel, Porsche 356A, sora uşor cosmetizată a variantei deja celebre. Şi cum bârfele din interior sunt întotdeauna cele mai savuroase, pasionaţii au luat porecla din fabrică de “Type I” şi au transformat Porsche 356A în T-1. Simplu!
În următorii ani, odorul familiei Porche a învăţat mai mult din alfabet. Motoare cu mai mulţi cai frumoşi, geamuri cu roll-up şi inovaţii în materie de design…în sfârşit, 365B devine cap de afiş. In 1960 mezinul familiei primeşte şi coroniţă: motorul Super90 (S90) ca opţiune.
Nici un an mai târziu, ca o femeie care îşi schimbă culoarea părului după fiecare despărţire, Ferry Porsche vrea un model nou. Apelează la “stilistul” Karmann pentru “Hardtop”: o paradoxală cabrioletă cu acoperiş fix şi solid care să ţină la adăpost plămânii de Roadster. Exemplarul a primit rapid porecla de “Notchback”, iar în următorii doi ani, aproape 1750 de “Cocoşaţi” au ieşit pe poarta fabricii mândri ca un Quasimodo în costum Armani.
În 1963, Porsche 356C, cunoscut şi ca “Type-6” vede lumina zilei odată cu motorul de 95 de cai putere, stăpânit de un sistem de frânare cu discuri individuale pentru toate cele 4 roţi.
Vânzările zburdă ca un Pur Sânge Arab, pe ultima sută de metri a cursei. Producţia atinge 10 mii de maşini, mai mult decât în primii zece de ani viaţă ai companiei, adunaţi.
Si totuşi, Ferry simte momentul unei revoluţii. Modelul 911 este prezentat publicului, ca puiul din “Lyon King”, anunţând apusul unei ere. 356 ajunsese la final. Producţia totală: 78 de mii. Cel mult jumătate dintre exemplare se presupune că mai există în prezent.